Semne însemnate

Dacă Dumnezeu ne-ar da un semn, am fi capabili să-l recunoaștem ? Și dacă am ajunge să îl vedem, ne-ar interesa sau am considera că e o superstiție prostească ?
Suntem atât de ocupați, ca și multi care ne-au fost predecesori, că nici nu ne deranjăm să privim în sus ? Este bine să credem în semne. Unele dintre semne (majoritatea) capătă valoare numai după ce le-a trecut momentul. Nu e mai puţin adevărat că faţă de semne suntem destul de circumspecți, întrebându-ne bănuitor „oare ce să în-semne”? Credința în semne este constructivă; ea dezvoltă o atenție sporită la detaliu, la timpul semnului și la urmările lui. Într-un fel, ne conștientizează de unele pericole, de urmări. Între anii 3 și 2 î.Hr. s-a produs o triplă conjuncție între Jupiter (planeta rege, în mișcare retrogradă) și Regulus (steaua regină). Probabil Magii au interpretat aceasta tripla conjuncție ca un enorm semn de neon pe cer, care sclipea ca și cum ar fi spus : REGE – REGE – REGE. Totul a început cu Noul An evreiesc și în constelația Leu (leul, simbolul tribului lui Iuda). Prin urmare, reprezentă clar regele Iudeilor, din tribul lui Iuda. Semnul era foarte clar pentru cei care erau familiari cu Mesia. În plus, chiar în spatele constelației Leu se înălța constelația Fecioarei, cu soarele în spate și luna la picioare. Dupa aceasta incredibilă triplă conjuncție, Jupiter a început să avanseze pe cer spre vest, pana ce a ajuns în conjuncție cu Venus, planeta asociată maternității. Conjuncția regelui planetelor cu mama planetelor a fost atât de apropiată încât forma cel mai strălucitor obiect. Niciodată nu se mai văzuse ceva asemănător. Toată această simbologie a Regelui lui Iuda și a Fecioarei a fost de ajuns pentru a-i mobiliza pe Magi spre Ierusalim. Jupiter a continuat să avanseze spre vest până s-a oprit. Atunci , (văzut din Ierusalim), a fost spre sud, deasupra Betleemului, pe 25 decembrie, anul 2 i.Hr.

Acest lucru se vede clar cu un program astronomic modern, care arăta cerul în oricare data a istoriei și din orice perspectivă. Mulțumită acestei tehnologii, putem studia nu numai cerurile din trecut, dar și cele din viitor. Să analizam primele versete ale Apocalipsei 12.
Personal, nu privesc Apocalipsa ca un lucru rău. În zilele noastre, termenul este asociat imediat cu așa-numitul scenariu de sfârșitul lumii.
O apocalipsă (care înseamnă literalmente în greacă "descoperire") este o dezvăluire a cunoașterii sau o revelației. O dezvăluire a ceva ascuns, "o viziune a secretelor cerești care pot da sens realităților pământești".
” În cer s-a arătat un semn mare – o femeie învăluită în soare, cu luna sub picioare şi cu o cunună de douăsprezece stele pe cap. 2 Ea era însărcinată, țipa în durerile nașterii și avea un mare chin* ca să nască. ” Pe 20 noiembrie 2016 Jupiter (planeta rege) a intrat în corpul (burta) constelației Fecioarei (Fecioară). Jupiter în mișcare retrogradă va petrece următoarele 9 luni și jumătate în interiorul burții Fecioarei. Aceasta perioadă coincide cu o perioadă de gestație normală a unui copil.

După aceste 9 luni jumătate, Jupiter va ieși din burta Fecioarei. Odată cu ieșirea lui Jupiter (nașterea), pe 23 septembrie 2017 vom vedea constelația Fecioarei cu soarele ascendent în spate (femeia îmbrăcată în soare). La picioarele Fecioarei vom vedea luna. Și pe capul său vom găsi o coroană de doisprezece stele, formata din cele nouă obișnuite din constelația Leului, împreună cu planetele Mercur, Venus și Marte. Este o serie de evenimente cu adevărat uimitoare și are un grad de coincidență izbitoare cu viziunea Apocalipsei 12. Care este semnificația acestor lucruri, dacă există una ? Răspunsul este evident : nu știm. Totuși, nu suntem departe de un posibil context. Întâmplarea face ca aceste evenimente să aibă loc în timpul celei de-a o suta aniversari a aparițiilor “Femeii îmbrăcate de soare”, Doamna noastră de la Fatima din 1917. Aceste evenimente astronomice vor culmina cu doar 3 săptamâni înainte să se împlinească o sută de ani de la marele miracol de la Fatima, unde soarele a “dansat” (alt semn ceresc), lucru la care au fost martore mii de persoane.

Să privim spre cer mai des, rugându-ne să fim mai buni, mai puternici, mai aproape de dragoste, mai departe de ură, mai demni în a ne trăi viaţa.